duminică, 17 august 2008
vineri, 1 august 2008
sâmbătă, 19 iulie 2008
Rusine drumarilor prahoveni, rusine A.N.D. !!!!!!
Am mers ieri de la Curtea de Arges la Braila si am avut prosta inspiratie de a alege traseul prin Pitesti, Gaesti, Targoviste, Ploiesti, Buzau.
Dezastru total pe DN 72 intre Targoviste si Ploiesti, mai ales portiunea de dupa intrarea in judetul Prahova. Drumul arata ca dupa bombardament, nu exagerez, sunt cratere in adevaratul sens al cuvantului.
Oare cat va mai dura bataia asta de joc, oare pentru ce platim an de an rovinieta?
Dezastru total pe DN 72 intre Targoviste si Ploiesti, mai ales portiunea de dupa intrarea in judetul Prahova. Drumul arata ca dupa bombardament, nu exagerez, sunt cratere in adevaratul sens al cuvantului.
Oare cat va mai dura bataia asta de joc, oare pentru ce platim an de an rovinieta?
La ultima rectificare de buget Ministerul Transporturilor a primit cei mai multi bani. Daca nici acum nu se repara acest drum care rupe masinile oamenilor, eu promit ca nu mai cumpar rovinieta si voi folosi in cazul unui control, fotografii cu gropile de pe DN 72.
http://www.petitieonline.ro/petitie-p69960055.html
http://www.petitieonline.ro/petitie-p69960055.html
joi, 17 iulie 2008
Tura de o zi pe Moldoveanu si Vistea Mare
Am plecat de dimineata de la ora 6 din Curtea de Arges, cu o batrana Dacia 1310, avand la volan un sofer fara mila de masina si cu mare incredere in ea (D-l Doctor). La Domnesti am facut stanga pe Valea Raului Doamnei, drumul foarte bun, cu cateva locuri in care asfaltul este rupt din cauza alunecarilor de teren, dupa vreo 20 km, gata civilizatia se termina asfaltul si intram pe un drum forestier aflat in conditii bune.
Trecem de barajul de la Baciu si in curand la o intersectie facem stanga (in dreapta drumul merge pe Bratila, Zarna si Leaota) intrand pe un drum ceva mai rau, dar circulabil. La 0ra 8 si 20 minute ajungem la Stana din Valea Rea.
Dupa ce infulecam cate doua sandwich-uri, facem bagajele (rucsacul pe care l-a purtat Cristi) si incepem sa urcam undeva in partea stanga, prin padure, traseu marcat CA, inspre lacurile din complexul Galbena.
Cam dupa doua ore ajungem, privelistea este minunata, lacuri de culore turcoaz,
mai facem un sfert de ora pana pe creasta, de unde vedem varful Moldoveanu ce pare atat de aproape dar, totodata , atat de departe.
Incepem urcusul, ne cam incurca vantul care bate dinspre Nord, pe Cristi incep sa-l supere niste crampe musculare, D-l doctor ne paraseste, deh, el trebuie sa fie primul intotdeauna.
Cam dupa doua ore ajungem, privelistea este minunata, lacuri de culore turcoaz,
mai facem un sfert de ora pana pe creasta, de unde vedem varful Moldoveanu ce pare atat de aproape dar, totodata , atat de departe.
Incepem urcusul, ne cam incurca vantul care bate dinspre Nord, pe Cristi incep sa-l supere niste crampe musculare, D-l doctor ne paraseste, deh, el trebuie sa fie primul intotdeauna.
Cam dupa 3 ore si 40 minute de la masina ajungem pe acoperisul Romaniei. Privelistea este extraordinara, satisfactia imensa. Facem fotografii, mancam sandwich-ul pe care il mai aveam fiecare, bem cate un paharut de tuica, vorbim la telefon (doar trebuie sa stie cat mai multa lume ca am ajuns acolo), cam greu e cu semnalul dar daca nu e nor, se rezolva.
Ne hotaram sa plecam, de data asta inspre Vistea Mare, traseul este mai dificil, dar cu atentie mare ajungem si acolo.
Asteptam un grup de turisti pe care il vazusem ca urca dinspre Podragu. Primul din grup(cam 15 pers.) era un cetatean polonez de vreo 70 ani,
am vorbit putin cu ei si am continuat coborarea, destul de grea si de abrupta pana la portita Vistei, privelistea extraordinara inspre Ardeal.
Asteptam un grup de turisti pe care il vazusem ca urca dinspre Podragu. Primul din grup(cam 15 pers.) era un cetatean polonez de vreo 70 ani,
am vorbit putin cu ei si am continuat coborarea, destul de grea si de abrupta pana la portita Vistei, privelistea extraordinara inspre Ardeal.
De aici coboram lejer pe un platou extrem de intins, pe langa iezerul Triunghiular, pana cand ajungem la Cascada Valea Rea.
Acum urmeaza coborarea cea mai grea (dupa parerea mea) pe poteca cu punct rosu, prin grohotis, atentie mare, se aluneca, e bine sa ai bete.
Il vedem si pe D-l Doctor care se apropie de masina pentru a pregati mancarea. Dupa o ora si un pic de coborare ajungem la stana.
Acum urmeaza coborarea cea mai grea (dupa parerea mea) pe poteca cu punct rosu, prin grohotis, atentie mare, se aluneca, e bine sa ai bete.
Il vedem si pe D-l Doctor care se apropie de masina pentru a pregati mancarea. Dupa o ora si un pic de coborare ajungem la stana.
Bem cate un sprit, cate o bere, mancam un aperitiv, Cristi incearca sa traga un pui de somn (el urma sa conduca la intoarcere). Cat timp a dormit el, s-a preparat o tocanita, cu rosii, ardei, cartofi, fasole, carnat afumat.
Am mancat si ne-am pus in miscare inspre oras.
Am mancat si ne-am pus in miscare inspre oras.
La ora 22 eram inapoi in Curtea de Arges, eu foarte fericit pentru ca dimineata nu ma credeam in stare sa ajung pana la 2544 m.
Stana din Valea Rea este punctul cel mai apropiat de Vf. Moldoveanu la care se poate ajunge cu masina !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
